1 octombrie 2010

Ambandonati


Credea ...
Printe  buze te mintea
Nu te lasa sa te duci si totusi :


Te vedea plagand
Te lua in brata dar nu zambeai
Nu vroiai  sa zambesti si totusi
El vroia sa te vada zambind
Tu nu aveai motive sa zambesti
Si ti-a zis :
" As vrea sa-ti spun ceva
Nu-i vina ta 
Stiu eu sunt de vina ! "

De atunci el a plecat
Cu zambetul in buzunar
Tu nici nu plangeai dar nici nu zambeai
Era mult prea greu
Stiai ca totul era din cauza ta
Dar cand il vedeai nu-i puteai spune
"STAI ! "
Erai pierduta
El un simplu calator
Unul fara altul sunteti ca niste oameni  ambandonati !


Niciun comentariu: