Acum stau si ma simt mai slaba ca oricand
Si uite cum iubesc
Cu mila si cu spaima
Mie dor de noi
Mie dor de luceafarul nostru
Mie dor de clipele noastre
Si zambesc plangand
Ma uit la poze
Aud cum inelul nostru pica
Suspin si-l las sa pice
In zadar suspin
Ca luna nu ma mai iubeste
Si degeaba as mai canta
Caci oricum pustietatea mea
E unica si asa va ramane
Si iubesc si stau si plang
Fara sa mai suspin
Stiu ca-s pierduta
Pe ale luni vai
Si uite n-are cine sa ma ridice
Si suspin in zadar
Doar eu nu-s pentru nimeni
Gandesc destul de lucid
Si totusi inebunesc
Simt cu lumea se pierde
Cum n-am nici un rol aici
Stau pe marginea ferestrei
Vreau sa sar dar ce rost ar avea
Si iubesc cu mila si spaima
Mie frica sa nu te omor cu a mea nebunie
Sa nu te privez de ceea ce-ti apartine
In inima mea se dau razboaie
Simt cum ma pierd
Bag de seama ca nu-s stapana pe mine
Incerc sa fug cat mai departe
De tine si de noi
Nu reusesc sa uit cum zambeam etern
Multumesc si lucrurilor infime
Ca ma tin legata aici
Aceste clipe-s de neuitat
Zambesc in a mea trista inima
De parca maine as pleca
Am incredere in tine
Dar ma pierd de atatea ori
In cat sunt ca o arma nefolosibila
Si incerc sa ma regasesc si nu reusesc
Nu-mi propun nimic
Dar totusi imi doresc
Sa mai gasesc macar o data lumea noastra
Aberez la infinit
Jur ca nu voi gresi
Si totusi gresesc
Caci tot ce al meu nu-i al tau
Toata viata noastra e infima
Pentru aceasta lume
Si incerc sa nu te pierd
In zadar te iubesc
Cu mila si cu spaima
Caci oricum tradez o intreaga viata ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu