La fel ca un inger cazut strabat lumea

Si totu-I rece , mai rece ca intotdeauna .

Lacrimi nu-mi m-ai cad ,

Dar ea inca-mi strabate inima

Si-i rece , foarte rece .

Asa rece , mult prea rece .

Alearga , aducandu-te in pragul ei ,

Te transforma in sluga ,

In iubita s-apoi te stranguleaza ,

Intre ganduri negre ,

Precum o vabrie muribunda .

Este asa rece , mult prea rece .

Desi ii vara , ea-mi arata capatul ,

Ma face sa vreau sa fiu acolo ,

Cazuta intre ei ,

Privind cum pamantul ,

Ma transforma-n zeita .

Dar totul ii rece , mult prea rece .

Si-mi privesc ultima piatra ,

Ce-mi marcheaza amintirea ,

Aici , unde multi mor ,

Dar putini se nasc .

Este tragic ,

Dar totu-i rece !

Nu pot crede in ea ,

Desi ma tine de mana ,

Aratandu-mi lumina ,

Catre infinit …

Si totul devine mult , mult prea rece .

Simt pamantul ce ma tine ,

Incerc sa ma sufoc ,

Dar nu pot sa  pierd ,

Caci m-am nascut  sa fiu ,

Tot ceea ce ei nu pot .

Incerc sa schitez un zambet ,

Realizand cu tristete ,

Ca traiesc ca sa rulez ,

Un joc nemuritor.

S-intr-un final totul devine ,

Mult , mult prea rece pentru omenire .

Si totul adoarme ,

Pe un pat de maruntaie .