Ceea ce ne desparte este o linie  trasa pe o harta a sufletului pe care greu o putem acesa peste rauri si munti ale acestuia  calatorim cu motivul de a gasi fericirea vesnica , desi aceea granita este doar de lungimea degetului mic de la un picior noi ne pierdem pe drum si asa intalnim razboaie cu noi insine si  desi auzim cantecul inimi nu-l bagam in seama .Desi deseori incheiem haina nu ne gandim cu ce scop am inchis-o pentru ca situatile difera unele de la altele . Ne creiem propriul scut de aparare si fugim si am zice ca in fiecare  zi suntem aparati dar de cine ca nu doar de noi insine ? Totul e posibil , desi exista un pas intre noi acesta are marimea unei mile si desi ai sta sa o masori n-ai gasi definitia .

                                             Mergem pe raul inimi facem popasuri pe diferitele dealuri albe cautam totul pana ajungem la santuri goale apoi reluom totul ajungem intr-un loc  plin de cutremure plin de sange , plin de viata  si totusi pe moarte ...