Acest blog nu isi propune normalitate , acest blog isi propune a fi un fel de jurnal de ganduri , un spital al gandurilor ( bune sau rele ) ce se schimba in timp .
20 decembrie 2010
Cand credeam ca am atins o bucatica de cer am dat de o mare intrebare , oare sa cauti si sa gasesti cel mai bun prieten e greu ? eu mi-am gasit prietena ceea mai buna dar adeseori imi pun intrebarea asta nenorocita , vreau sa-mi amintesc cu am gasit-o cum mi-am dat seama ca e prietena mea fara sa spun un cuvant ? Caut sa ating soarele prin perfectiunea pe care nu cred ca o voi dobandi , cerul nu mi-a raspuns niciodata desi m-am pierdut mereu in el , in fiecare persoana pe care mi-a prezentat-o si incerc sa zbor si stiu ca n-am sanse sa ajung pe soare , imi e dor de ceva si nustiu de ce si imi spun ca ma cheama pentru a-mi da secretul vietii mele . Nu intrebari cu raspuns mincinos si stiu ca am atins cerul si vreau sa ating soarele si stiu ca n-am cum si cu cat imi spun n-am cum ma incurajez sa fug si sa sar poate cine stie ? Dar diminetele se schimba cand vad atata ura si mi se face dor de cand aveam o varsta inocenta , de chipul meu inocent , foarte fin care spunea totul fara o intrebare , imi urasc aceasta masca ce ma tine ascunda dupa un pom si vad cum incerc si incerc si nu ma las dusa de val pana la infinit si mi se face dor de atunci , de momentele cand soarele ma chema la el , de momentele cand imi sufla in ureche " zboara " , si cer atata ajutor pentru a nu uita pentru a fi aceiasi pentru a-mi pastra inima sincera desi fata mea nu spune nimic se vede ca am crescut , se vede ca caut soarele , se vede ca urasc minutele fara rost si vreau sa respir soarele si vreau sa strig " Te voi atinge ! "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu