Imi aduc aminte cum spuneai iubirea este ceva de o clipa dupaia intervine monotonia sau mai spunea ca iubirea nu poate incepe fara amandoi si totusi ... . Ziceai cu glas rastit in fata altor fete am putea cadea in afara si totul ar ramane de memorie . Spuneai despre iubire ca de multe ori este pierduta in teama de suferinta sau ca am putea darui sentimente false din frica noastra . Eu te intrebam mereu eu voi ramane in memoria ta ca cea mai buna " amica " ? , tu imi spuneai ca asta depinde de memoria ta . De multe ori ma intorceam inapoi si inapoi ca sa-ti spun ca tin la tine , la imaginea ta ma uitam de multe ori si imi ziceam "ma va iubi ?" Ma rog asta era trecut ...
Acum cand ma uit in ochii tai si vad cum am ramas cea mai buna " amica " a ta desi inainte te iubeam , acum inima mea nu mai bate asa de tare , defapt incetineste pana cand tu ma trezesti la realitate , firar ea de realitate mereu ma omoara mereu ma distruge .
Pot deveni dusmanul tau desi te cunosc ? as pute pierde o suma mare de amintiri din simpla mea prostie ? Nu vreau sa devin o finta plina de ura asa ca te rog : " fi memoria mea " !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu