7 iunie 2011

Calcand pe bec ...

                  
                       Vad zilnic sute de  figuri care mai de care , ma impresioneaza modul in care se misca lumea , ma cutremura gandul ca nu ma pot intoarce acolo unde cred si voi crede ca n-am ce regreta .
                     Fete perfide imi zambesc zilnic de parca persoana din spatele lor ar fi un salvator .
                     Ma mangaie gandul ca am mii de zambete inainte si tot atatea cutremure ce-mi vor schimba viata radical de sute de ori .
                     Tupeul cel vad etalat de catre  persoane pur si simplu doar din sentimentul lor inferioritate , ma si intreb de ce oare nu observa ca suntem c-am egali ?
                     Deseori ma vad intr-o lume sumbra ce trece pe langa mine si ma intreb daca sa intru si eu in decorul lor incolor in care toti isi distrug trupu si mintea .
                     Zambete false ce le zaresc la fiecare colt de strada ma ingrozesc si iar ma intreb de ce oare zambeste omul din dispret ?
                     Strabat acelasi drum c-am mereu si un obicei prost ma face sa numar cate masini trec intr-o perioada de timp si ami mereu descopar ca nu gasesc nimic aparte la acestea sau la proprietari lor .
                     Eu rescunosc ca urasc tacerea mai mereu iubesc s-o spulber in mici de bucatele .
                     Multe persoane cred ca nu poate sti nimeni ce e in gandul lor , de cele mai multe ori de cate ori cand le par  ca trec prin ele  le privesc ochii in adancuri si-mi dau seama ca sinceritatea nu ai cum s-o gasesti decat in acestia .
                   
       Oare pot plange cu lacrimi sangerande pentru cei fara de perspectiva ?