Februarie-n decembrie

Era ca luna lui decembrie ,

In aceea luna de februarie ,

Cand ea plangea pe al sau umar ,

Si eu incepui sa numar .

Sper sa vina un dulce decembrie ,

Ea sa-mi sanda-n brate ,

Si sa-mi  cugeteze dulci cuvinte ,

Ce el le auzea-n luna lui februarie .

Sa danseze la un dineu doar cu mine ,

Sa privim amandoi miile de dune .

Asa cum ea dansa cu dansul ,

Incercand sa vada apusul .

Sa-I vad dulcele surus ,

Ce langa el parea dus .

Sa-mi pluteasca-n fata ,

Intr-o rochie de-o pura albeata .

Sa-mi devina fatala ,

Exact ca-n acea dumbrava ,

Unde frunza-I mai domoala ,

Decat  a ei inimii otrava .

Sa-mi surada mai ceva ca-n iulie  ,

Cand culegea zmeura ,

Pentru a lui amara gura .

Asta vreau in acest rece decembrie .

Sa-mi cante ca lui la apus ,

Atunci cand visul mi s-a dus .

S-o vad in al meu pat ,

Asa cum lui i s-a dat .

Imi doresc  ca acest suflet rece ,

Sa iubeasca acest decembrie .

La fel cum ura acel februarie ,

In care ea avea doar ganduri pure .

Acum  , la acest final de dans ,

Imi mai doresc un dans .

Asa cum ea-l dansa in februarie ,

Alaturi de a lui prostie .

La final de decembrie ,

Vreau sa-mi reneg sangele ,

Langa ea sa revad dunele ,

Doar ca acuma nu-i acel februarie .

Cand ea traia  .

Cand ea radea .

Cand ea supravietuia ,  

Ca o adevarata ea .

Recele decembrie ma cuprinde ,

Parca ma ucide ,

Dar , el nu ma mai surprinde ,

Caci oricum acum m-as sinucide .

De ce n-as alege ca ea ,

Cand acuma-i lunea ,

Cand ea se sinucide .

De ce nu m-as sinucide ?