Eram pe cale sa-mi pierd mintile , ai fost plecat atata vreme , pur si simplu ma simteam abandonata si cand te-am vazut iar ma gandeam cum era atunci cand stiam ce voi face ? Ma simteam mereu singura , spuneam lumi ca nu pot crede si nu voi crede cele auzite , era principiul meu pana-n acel moment .
Printre zile gri si negre incepuse sa se strecoare un fir de speranta ce-l agasasem usor de firul vietii mele , nu stiam daca eram treaza sau adormita , nu stiam daca scriu sau citesc , pur si simplu nu intelegeam ce faceam ...
Ma doare cand vad cum lupti acuma , ma doare sa stiu ca am abandonat acele momente , ma doare sa te vad in starea asta dar si tu mai adus in aceea stare si inteleg foarte bine ca am gresit si eu dar vina mai mare tu o porti nu eu ...
Literele pe care le vad acuma asternate pe hartie numai sunt goale , sunt pline de sentimente suferinde din acele momente si imi amintesc cum m-ai lasat acolo stand cu ochii goi , uitandu-ma la tine plina de speranta si totusi dezamagiri .
Ma doare sa te vad luptand dar sincer n-am gresit atat cat ai gresit tu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu