Nu ma intelege gresit dar nu-i stilul meu , nu vreau sa pierd timpul vreau doar sa ma gasesc pe mine si tot ce-i al meu . Vad ca nu-i vremea mea , vad cum ceru-i negru si totusi incerc sa zbor , cu ochii inlacrimati privesc durerea lumi si tot nu inteleg de ce va place voua durerea ? Uni ca mine escaladeaza cladirile gri si imputite de asa numita viata . Uni ca voi alearga zilnic in costum ca sa-si regaseasca mintea , eu stau si tac in mijlocul campului incercand sa ma regasesc si as putea s-o las balta dar nu-i stilul meu , nu ma intelegeti gresit dar totusi as vrea sa-mi regasesc visul de mult pierdut , numai pot indura , vad cum o
clipa moare , realizez ca sunt atatea diferente si totusi niciuna , visez la un atindot pentru mine , clipe alb negru apar si pleaca de parca n-ar fi fost , ca o finta virtuala ma transform in a mea poveste . Incer sa-mi amintesc de mine dar acuma dupa ziduri vad doar fete straine , ma pierd ca un fulg si-mi caut sufletul . Acum traiesc de parca n-as fi , zambesc desi numai stiu cei ala zambet , as putea s-o las balta dar nu-i stilul meu . Te vad si-ti schitez chipul indurerat , dintre multe belele asta-mi face cel mai rau si totusi de ce nu ma regasesc intre foi ingalbenite de ale voastre amintiri ?As vrea sa zbor dar mi-am rupt aripile atunci cand am fugit de voi , m-am scaldat in ura si durere incercand sa va inteleg dar din pacate m-am pierdut pe mine .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu