Cand privesc ploaia ,
Revad o restransa iubire ,
Scrisa'n versuri moarte ,
Caci a ei povestire ii singura traire .
Pierduta'n tinerete ,
Sade'n varsnice ganduri .
Nascand din suferinta ,
Crampeiuri de cuvinte ,
Povesteste in a sa constinta ,
Cum era el si ea ,
In vremurile de mult apuse .
Alergand departe ,
Rosteste in sinea ei ,
Copilaria varsnicei harti .
Coala sade'n ale mele palme ,
O citesc si recitesc ,
Si intr'un final nu'nteleg simple iubiri ,
Iubiri de'o primavara ce nasc adevarate istorisiri .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu