Universalul nimic

Poate iubesc mai mult ,

Acel rosu sangeiu .

Si nimic nu s-a schimbat ,

Sau poate doar ploaia .

Nimic nu s-a schimbat ,

Sau poate doar inimile noastre .

Nimic nu s-a schimbat ,

Sau poate cenusia noastra casa .

Nimeni si nimic nu mai mai cheama acasa ,

Totul si nimicul ma tin in loc ,

De parca as fi unica lor speranta ,

Dar a mea unica speranta si-a luat aripile .

Si vad un alb stralucitor ,

Ce ma lasa-n intr-un gol rozaliu .

Cred c-am ratat ,

Si cu siguranta nimic nu s-a schimbat .

Vuietul vailor inca-mi strabate  sufletul ,

Poate-mi arata c-am decazut ,

Nu stiu sau nu vreau sa cunosc adevarul ,

Pentru mine nimic nu s-a schimbat .

Noi inca suntem impreuna ,

Asta-mi spune inima .

Nimic nu s-a schimbat ,

Poate eu care te iubesc mai mult .

Si-ncerc sa respir ,

Dar nu pot ,

Sunt pierduta-ntr-un paradis universal ,

Ce-mi cutremura sufletul ,

Si-mi arata ca ma vrea ,

Pe cand tu , ba .

Si intr-un final , cu siguranta , nimic nu s-a schimbat !