La
fel ca un inger cazut strabat lumea
Si
totu-I rece , mai rece ca intotdeauna .
Lacrimi
nu-mi m-ai cad ,
Dar
ea inca-mi strabate inima
Si-i
rece , foarte rece .
Asa
rece , mult prea rece .
Alearga
, aducandu-te in pragul ei ,
Te
transforma in sluga ,
In
iubita s-apoi te stranguleaza ,
Intre
ganduri negre ,
Precum
o vabrie muribunda .
Este
asa rece , mult prea rece .
Desi
ii vara , ea-mi arata capatul ,
Ma
face sa vreau sa fiu acolo ,
Cazuta
intre ei ,
Privind
cum pamantul ,
Ma
transforma-n zeita .
Dar
totul ii rece , mult prea rece .
Si-mi
privesc ultima piatra ,
Ce-mi
marcheaza amintirea ,
Aici
, unde multi mor ,
Dar
putini se nasc .
Este tragic ,
Dar totu-i rece !
Nu
pot crede in ea ,
Desi
ma tine de mana ,
Aratandu-mi
lumina ,
Catre
infinit …
Si
totul devine mult , mult prea rece .
Simt
pamantul ce ma tine ,
Incerc
sa ma sufoc ,
Dar
nu pot sa pierd ,
Caci
m-am nascut sa fiu ,
Tot
ceea ce ei nu pot .
Incerc
sa schitez un zambet ,
Realizand
cu tristete ,
Ca
traiesc ca sa rulez ,
Un joc nemuritor.
S-intr-un
final totul devine ,
Mult
, mult prea rece pentru omenire .
Si
totul adoarme ,
Pe
un pat de maruntaie .